Avocatul este indispensabil justiţiei si justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile acestora; avocatul este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului sau. (Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeană adoptat la Lyon in 1998).

De asemenea, prin însăşi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului său si destinatarul comunicărilor de natură confidenţială. Acolo unde nu există o garanţie a încrederii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundmentale şi primordiale ale avocatului. (Codul deontologicavocatilor din Uniunea Europeană adoptat la Lyon in 1998).

Avocatul, în exercitarea profesiei sale, care este una liberală şi independentă, se coordonează/ghidează după principiile menţionate şi ţn art. 103 din Statutul profesiei de avocat, şi anume: exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, independenţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi nu în ultimul rând sentimentul de cofraternitate, principii care se regăsesc şi în jurămîntul pe care avocatul îl depune la începutul activităţii sale: „Jur să respect şi să apăr Constituţia şi celelalte legi ale ţării, drepturile libertăţile omului, să exercit profesia de avocat si în mod demn, independent şi cu probitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”